Rob era un robotel clasic pe planeta Uranus. In momentul in care a ajuns pe Pamant, atunci cand fratii lui l-au uitat ca imbecilii in Romania, speriati de muzica Innei si mirosul de transpiratie din autobuz, Rob a decis sa ramana, si sa se adapeze schimbarilor din viata lui si sa devina uman.
Avea abilitatile necesare sa se transforme in om si a reusit aparoape in toatalitate. Un singur lucru nu a reusit sa aiba: suflet. Arata ca un om, putea sa manance, sa doarma, numai ca era hartless. Asta a devenit si tinta lui, obiectivul pentru care avea sa si lupte printe oameni.
Avea abilitatile necesare sa se transforme in om si a reusit aparoape in toatalitate. Un singur lucru nu a reusit sa aiba: suflet. Arata ca un om, putea sa manance, sa doarma, numai ca era hartless. Asta a devenit si tinta lui, obiectivul pentru care avea sa si lupte printe oameni.
S-a mutat undeva in Panduri, i s-a parut famililar numele pentru ca avea niste verisori indepartati pe Pandora la care mergea in vacantele de vara. Era ok, se asezase confortabil in garsoniera lui spatioasa pentu care platea lunar chirie. S-ar fi putut simti ca acasa daca proprietarul nu era cel mai chitros si avar om din Univers. Intr-o zi a aparut la usa lui Rob si i-a zis ca daca intarzie vreodata cu plata apartamentului ii cere o bucata din buca stanga, ca i-a placut lu’ nevasta’sa si na, e buna sa o ai acolo.
Rob avea deja un loc de munca, era genul ala de chirias serios, si mergea in fiecare seara la un club de jazz din Bucuresti unde canta la saxofon impreuna cu bandul pentru o suma decenta de bani. Ii zisese cineva ca astia mai inimosi sunt cu totii artisti si a hotarat sa isi castige sensibilitatea specific umana cantand la vioara. Sau saxofon. In fine.
Clientii erau din ce in ce mai putini in clubul lui. Imi aduc aminte o data cand singurul care era in club cand a cantat era barmanul dar hipsterul naibii nici macar nu il auzea pentru ca in casti isi pusese skrillex. A fost aruncat in strada imediat ce un investitor strain a cumparat clubul, l-a botezat Bamboo si a pus-o pe Daniela Crudu sa intretina starea de distractie.
Rob nu intelegea valorile societatii in care traia, nu-si gasea locul si nici un model pe care sa il urmeze inconjurat fiind numai de superficialitate, femei cu tupeu decoltat si oameni care sfideaza bunul simt inlocuindu-l cu proasta crestere. Si-a dat seama curand ca n-ar putea lupta pentru un suflet intr-o lume in care in mod natural nu exista sensibilitate.
A murit tragic o saptamana mai tarziu de cancer la san.